Cetatea Chioarului

Cetatea Chioarului, sau Cetatea de Piatră, se află în partea de sud a judeţului Maramureş, la 30 km de Baia Mare, în hotarul satului Berchezoaia, comuna Remetea Chioarului. Este situată la 400 m altitudine, pe şaua unui deal înconjurat de apa Lăpuşului, care realizează la poale un minunat defileu între stânci. Numele de Chioar provine din maghiară: KOVAR, a cărui semnificaţie este următoarea: KO – piatră şi VAR – cetate. Astfel, KOVAR înseamnă Cetatea de Piatră. Cetatea Chioarului există din secolul al XIII–lea, fiind atestată documentar în anul 1319, dar începuturile sale sunt necunoscute. Datorită excepţionalei sale situări, are aspect strategic, dominând Valea Lăpuşului şi împrejurimea sa. Amenajările cetăţii acoperă 600 m lungime pe culmea dealului cu panta foarte mare, care se pierde în albia râului şi care se completau în partea superioară cu pereţii imenşi de zid, formând centurile cetăţii.

Cetatea se întinde pe două dealuri înconjurate de un cot a râului Lăpuş. Ea a fost un complex fortificat format din două cetăţi: una la vest numită ,,Cetatea Mică,, şi alta la est, numită ,,Cetatea Mare”. Legăturile dintre cele două cetăţi se făcea printr-un coridor fortificat lung de peste 60 de m. În prezent se păstrează turnul parţial reconstituit al primei porţi, bazinul pentru adăpat caii, precum şi alte atrăgătoare vestigii.

De-a lungul timpului cetatea a aparţinut mai multor proprietari şi a suferit mai multe modificări. Spre sfârşitul anului 1599, cetatea intră în stăpânirea efemeră a lui Mihai Viteazul. Multă vreme a servit, datorită izolării şi tăriei, ca loc de detenţie pentru potrivnicii supuşi. Autorităţile imperiale austrice au hotărât dărâmarea Cetăţii Chioarului pentru a se evita aici regruparea forţelor antihabsburgice, drept urmare a fost ruinată cu propriul armament în anul 1718. Fosta cetate este acum în deplină stăpânire a pădurii.

Este cuprinsă în lista monumentelor istorice, cod LMI MM-I-s-A-04369.