Comuna Remetea Chioarului este atestată documentar în anul 1566. De-a lungul vremii au fost înregistrate următoarele denumiri: 1566 – Remethe; 1603 – Remete; 1760 – Kövár Remete (Remetea Chioarului); 1850 – Remetja; 1854 – Remete, Remetea; 1909-1919 – Remetea, Kövarremete; prezent – Remetea Chioarului. Etimologic, numele comunei provine din Remetea (< magh. remete „pustnic, sihastru, călugăr”, provenit probabil din lat. eremita, cu acelaşi sens de „călugăr”) + determinantul Chioar (Cetatea de Piatră / Castrum Kewar). Kövár – din magh. Kö – „piatră” + vár „cetate”. Așezarea s-a numit Remetea (Remethe, în magh.), iar din 1760 primeşte determinantul Chioarului (Kövár Remete), pentru a se diferenţia de Remeţi pe Someş, o altă localitate din zona Chioarului.
Istoria localităţii este strâns legată de cea a Cetăţii de Piatră, importantă fortificaţie din vechiul sistem de apărare al Transilvaniei, monument istoric ce se găseşte pe actualul teritoriu al comunei Remetea Chioarului. Cetatea Chioarului a fost amintită pentru prima oară în 1319, într-un document în care se arată că „nobilii transilvăneni, răsculaţi împotriva regelui Carol I Robert de Anjou, au cucerit cetăţile Cehu şi Chioar”. În 1367 cetatea a intrat în posesia lui Drag, iar în 1378 apare cu numele castrum Kewar, aflată în proprietatea voievozilor maramure
şeni Balc şi Drag. La începutul secolului al XVII-lea, 37 de localităţi au fost alipite acestei cetăţi, iar în 1424 cetatea cuprindea în subordinea sa circa 100 de sate. În 1599, Cetatea Chioarului, una dintre cele mai puternice fortificaţii din Transilvania, a fost cucerită de Mihai Viteazul; în 1657 a fost ocupată de polonezi, iar în 1660 de armatele turceşti comandate de Ali
Paşa. Ocupată (în 1685) şi stăpânită de austrieci, cetatea a fost distrusă de aceştia din urmă, în 1718, deoarece devenise un important loc de refugiu pentru haiduci. În timpul răscoalei curuţilor (1703-1711), Cetatea Chioarului a reprezentat un puternic centru de rezistenţă al răsculaţilor. În perioada medievală, Cetatea Chioarului a funcţionat ca district de sine stătător, cunoscută şi sub numele de Cetatea de Piatră. Cetatea este menţionată în diplomele regale sub numele Castrum nostrum (1378), Castrum regium Kouar vocatum (1392), Castrum nostrum Kowuar nuncupatum in Zolnok (1397).
